RĂTĂCITÓR, -OÁRE, rătăcitori, -oare, adj. Care rătăcește; care umblă din loc în loc fără odihnă. – Rătăci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂTĂCÍTOR adj., s. v. hoinar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rătăcitór adj. m., pl. rătăcitóri; f. sg. și pl. rătăcitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂTĂCITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) fig. Care rătăcește. Stele ~oare. /a (se) rătăci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink