Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: răzbici (substantiv neutru) , răzbici (verb tranzitiv)   
RĂZBÍCI1, răzbice, s. n. (Reg.) Bețișor sau cui cu care se scoate un lemn sau un cui înțepenit într-o gaură. – Răzbi + suf. -ici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZBICÍ2, răzbicesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A găuri, a perfora. ♦ A scoate ceva bătând. – Din răzbici1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZBÍCI s. v. retevei, scurtătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
RĂZBICÍ vb. v. găuri, perfora, scobi, sfre-deli, străpunge.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzbíci s. n., pl. răzbíce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
răzbicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzbicésc, imperf. 3 sg. răzbiceá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzbiceáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)