Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂZLEȚÍ, răzlețesc, vb. IV. 1. Refl. A se îndepărta de un grup, a pleca (de lângă...). 2. Refl. și tranz. A (se) răspândi în direcții diferite; a (se) împrăștia, a (se) risipi. – Probabil răz- + lăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZLEȚÍ vb. 1. a se despărți, a se izola, a se separa, (pop.) a se răzni, (reg.) a se răzlogi. (O oaie care s-a ~ de turmă.) 2. a se pierde, a se rătăci, a se răzni. (Puiul s-a ~ de mamă.) 3. v. împrăștia. 4. a (se) împrăștia, a (se) răspândi, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprinji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzlețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzlețésc, imperf. 3 sg. răzlețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzlețeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZLÉȚ, -EÁȚĂ, răzleți, -e, adj. 1. (Despre ființe) Care s-a depărtat de ceilalți, care a rămas singur. ♦ (Și adv.) Situat la distanță (unul de altul). ♦ (Despre sunete) Lipsit de legătură, de continuitate; izolat; sporadic. 2. Care rătăcește din loc în loc; pribeag, înstrăinat, hoinar. ♦ (Despre privire, ochi) Rătăcit, pierdut. – Din răzleți (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂZLEȚÍ ~ésc tranz. A face să se răzlețească. /răz- + a lăți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE RĂZLEȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (de-spre ființe) A se separa de grup. 2) rar (despre elemente ale unui ansamblu) A se răspândi în direcții diferite; a se împrăștia; a se risipi. /răz- + a se lăți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂZLÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) 1) Care este situat aparte; despărțit de mediul din jur; separat; izolat. Sate ~ețe. 2) Care rătăcește din loc în loc; în stare de vagabondaj. 3) (despre sunete, vorbe etc.) Care este lipsit de legătură; fără continuitate; izolat; sporadic. 4) rar (despre ochi, priviri) Care exprimă dezorientare; rătăcit. /v. a (se) răzleți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂZLÉȚ adj., adv. 1. adj. izolat, pribeag, rătăcit, singur, singuratic, solitar. (Se uita la un nor ~.) 2. adj. disparat, izolat. (Elemente ~; amintiri ~.) 3. adj. izolat, sporadic. (Câteva cazuri ~ de îmbolnăvire.) 4. adv. izolat, sporadic, (înv.) sporadicește. (Apare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) răzleți ≠ a (se) uni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A răzleți ≠ a împreuna, a grămădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se răzleți ≠ a se grămădi
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
Răzleț ≠ împreună
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
răzléț adj. m., pl. răzléți; f. sg. răzleáță, pl. răzléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink