Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
RĂZUÍRE, răzuiri, s. f. Acțiunea de a răzui și rezultatul ei; răzuială, răzăluială, răzăluire. – V. răzui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂZUÍRE s. 1. răzuială. 2. v. șeveruire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzuíre s. f., g.-d. art. răzuírii; pl. răzuíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A RĂZUÍ ~iésc tranz. 1) (obiecte de lemn, de metal, de piele etc.) A prelucra cu ajutorul răzuitorului. 2) (legume, fructe, cașcaval etc.) A da prin răzătoare; a rade. /a rade + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂZUÍ vb. 1. v. rade. 2. a râcâi, (rar) a scobi. (A ~ pipa spre a o curăța.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
răzuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răzuiésc, imperf. 3 sg. răzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. răzuiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink