RĂZUITÚRĂ, răzuituri, s. f. Faptul de a răzui; (concr.) ceea ce rămâne în urma răzuirii, rămășițe căzute în urma răzuirii. [Pr.: -zu-i-] – Răzui + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
răzuitúră s. f. (sil. -zu-i-), g.-d. art. răzuitúrii; pl. răzuitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
RĂZUITÚRĂ ~i f. 1) v. A RĂZUI. 2) Masă constând din resturi provenite prin răzuire. /a răzui + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink