Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: rățoi (substantiv masculin) , rățoi (verb)   
RĂȚÓI1, rățoi, s. m. Bărbătușul raței. ◊ Mustăți coada rățoiului = mustăți cu capetele răsucite în spirală. – Rață + suf. -oi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂȚOÍ2, rățoiesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se răsti la cineva, a amenința pe cineva. – Din rățoi1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
RĂȚOÍ vb. v. răcni, răsti, striga, țipa, urla, zbiera.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
rățói s. m., pl. rățói, art. rățóii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
rățoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. rățoiésc, imperf. 3 sg. rățoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. rățoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A SE RĂȚOÍ mă ~iésc intranz. fam. A se adresa cuiva pe un ton ridicat, gesticulând și dându-și importanță; a se strofoli. /Din rățoi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂȚÓI ~ m. Bărbătușul raței. /rață + suf. ~oi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)