SABÍN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sabín, sabíne, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sabín s. m., adj. m., pl. sabíni; f. sg. sabínă, g.-d. art. sabínei, pl. sabíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink