Dex sacadat

SACADÁT, -Ă, sacadați, -te, adj. (Despre mișcări, sunete, vorbe etc.; adesea adverbial) Cu întreruperi scurte, bruște și dese (la intervale egale); intermitent. – Din fr. saccadé.

SACADÁT, -Ă adj. (Despre mișcări, vorbire etc.) Cu întreruperi dese și scurte; intermitent. [Cf. fr. saccadé].

SACADÁT, -Ă adj. cu întreruperi dese și scurte; intermitent. (< fr. saccadé)

SACADÁT adj., adv. 1. adj. v. ritmic. 2. adj. sincopat. (Ritm ~ al versurilor.) 3. adj. v. săltăreț. 4. adv. v. staccato.

sacadát adj. m., pl. sacadáți; f. sg. sacadátă, pl. sacadáte

SACADÁ, sacadez, vb. I. Intranz. (Livr.) A vorbi sau a acționa cu întreruperi bruște și dese (la intervale regulate). – Din fr. saccader.

A SACADÁ ~éz tranz. 1) (cuvinte, silabe etc.) A rosti cu întreruperi scurte și regulate. 2) (mișcări) A efectua cu întreruperi dese și scurte (ce se repetă la intervale regulate). /< fr. saccader

SACADÁ vb. intr. a vorbi, a acționa, a se manifesta sacadat. (< fr. saccader)

sacadá vb., ind. prez. 1 sg. sacadéz, 3 sg. și pl. sacadeáză

SĂCĂDAT, com. în jud. Bihor, situată în culoarul Oradea-Vad-Borod, la poalele dealurilor Pădurii Craiului, pe stg. Crișului Repede și pe râul Chigic; 1.792 loc. (2005). Stație (în satul S.) și haltă de c. f. (în satul Săbolciu). Satele S. și Săbolciu apar menționate documentar în 1256, iar satul Borșa în 1249. Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gravriil (1692, cu picturi în altar din 1807 și pe pereții interiori din 1837), în satul Borșa.