sacát, -ă, adj. (înv.) vătămat; spetit (de muncă); bolnav, lovit; rănit; infirm.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sacát adj. – Rănit, vătămat, damblagit. – Var. mr. săcat. Tc. (arab.) sakat (Șeineanu, II, 304), cf. ngr. σαϰάτης, alb., bg., sb. sakat. – Der. sacatifsi, vb. (a schilodi), din ngr. σαϰατεύω, sec. XVIII, înv. (Gáldi 247); sacatlîc, s. n. (invaliditate), din tc. sakatlik.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sacăt adj. invar. (înv.) de calitate inferioară.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink