SACERDÓT, sacerdoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sacerdote, lat. sacerdos, -otis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SACERDÓT s.m. (Liv.) Preot. [< it. sacerdote, lat. sacerdos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SACERDÓT s. m. preot. (< it. sacerdote, lat. sacerdos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SACERDÓT s. v. părinte, popă, preot, rabin.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sacerdót (preot) s. m., pl. sacerdóți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SACERDÓT ~ți m. livr. Persoană care are dreptul să oficieze actele cultului religios. /<lat. sacerdos, ~otis, it. sacerdote
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink