SACHELÁR, sachelari, s. m. (Înv.) Grad onorific în ierarhia preoțească; preot care purta acel grad. – Din ngr. sakellários.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
sachelár (sachelári), s. m. – Inspector ecleziastic al mănăstirilor. – Var. înv. sachelariu. Mgr. σαϰελλάριος, din lat. sacellum (Cihac, II, 693), cf. sl. sakelariĭ.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sachelár s. m., pl. sachelári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink