SACRILÉG, -Ă, sacrilegi, -ge, adj. (Livr.) Care săvârșește un sacrilegiu; p. ext. nelegiuit. – Din lat. sacrilegus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SACRILÉG, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care săvârșește un sacrilegiu; nelegiuit, blestemat. [< lat. sacrilegus < sacer – sacru, legere – a culege].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SACRILÉG, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește un sacrilegiu; profanator; (p. ext.) nelegiuit, blestemat. (< lat. sacrilegus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SACRILÉG adj. v. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SACRILÉG adj, s. v. pângăritor, profanator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sacrilég adj. m. (sil. -cri-), pl. sacrilégi; f. sg. sacrilégă, pl. sacrilége
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SACRILÉG ~gă (~gi, ~ge) și substantival livr. Care comite un sacrilegiu. /<lat. sacrilegus, fr. sacrilege
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink