SACRILÉGIU, sacrilegii, s. n. Profanare a lucrurilor considerate sfinte sau, p. ext., a unui lucru care trebuie respectat; necinstire, pângărire. [Var.: (înv.) sacriléj s. n.] – Din fr. sacrilège, lat. sacrilegium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SACRILÉGIU s.n. Necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt, a unui lucru deosebit de scump. [Pron. -giu, var. sacrilej s.n. / cf. lat. sacrilegium, it. sacrilegio, fr. sacrilège].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SACRILÉGIU s. 1. v. profanare. 2. impietate. (A comis un ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sacrilégiu s. n. (sil. -cri-) [-giu pron. -giu], art. sacrilégiul; pl. sacrilégii, art. sacrilégiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SACRILÉgiU ~i n. Act de profanare a lucrurilor sacre (sau demne de respect); pângărire. [Sil. sa-cri-le-giu] /<lat. sacrilegium, fr, sacrilege
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink