SAEGÍU s. m. v. saigiu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
saegíu, saegíi, s.m. (înv. și reg.) 1. omul stăpânirii însărcinat cu numărătoarea oilor, pentru perceperea taxelor de oierit. 2. (la pl.) flăcăi care cântau din fluiere și cavale, jucând pe la casele oamenilor, în virtutea unui vechi obicei.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
saegíu (saegíi), s. m. – Băiat la cai, rîndaș. – Var. saigiu. Tc. sayici (Șeineanu, II, 307).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink