SÁFIC, -Ă, safice, adj. (În sintagmele) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină. Strofă safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁFIC, -Ă adj. Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, cu cezură după al doilea picior, folosit în poezia lirică antică; strofă safică = strofă compusă din trei versuri safice și unul adonic. [Cf. fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos < Safo – poetă greacă din antichitate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÁFIC, -Ă adj. 1. care aparține poetei Safo. ♦ vers ~ = vers grec sau latin endecasilabic cu cinci picioare (trei trohei, doi iambi și o silabă), cu cezură după al doilea picior, în poezia lirică; strofă ~ă = strofă din trei versuri safice și unul adonic. 2. referitor la safism. (< fr. saphique, lat. sapphicus, gr. sapphikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sáfic adj. n., f. sáfică; pl. n. și f. sáfice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÁFIC ~că (~ci, ~ce) (în poezia lirică clasică): Vers ~ care constă din cinci picioare endecasilabice cu cezură după al doilea picior. Strofă ~că strofă constând din trei versuri safice și unul adonic. /<fr. saphique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink