SAFTEÁ s. f. (Pop. și fam.) Prima vânzare pe care o face un negustor dintr-o marfă (nouă) la începutul unei zile, al unei săptămâni etc.; p. ext. început norocos al unei afaceri. ♦ Fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Var.: (reg.) săfteá s. f.] – Din tc. siftah.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAFTEÁ f. pop. 1) Prima vânzare dintr-o marfă. A face ~ua. 2) fig. Început care privește o reușită. 3) fig. Prima întrebuințare a unui lucru. [Art. safteaua] /<turc. safte
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SAFTEÁ s. (înv. și pop.) pocinog. (A face ~ua unui negustor.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
safteá (-éle), s. f. – Prima vînzare a zilei într-o prăvălie. – Var. seftea. – Mr. sifte. Tc. (arab.) sefte (Roesler 602; Șeineanu, II, 306; Ronzevalle 100), cf. ngr. σεφτές, bg., sb. sefté.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
safteá s. f., art. safteáua
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂFTEÁ s. f. v. saftea.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink