SÁGUM, sagumuri, s. n. Manta scurtă, prinsă pe umăr, pe care o purtau romanii și galii. – Din lat., fr. sagum.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁGUM s.n. Manta scurtă romană și galică, care se prindea pe umăr cu o broșă. [Pl. -muri. / < lat., fr. sagum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SÁGUM s. n. manta scurtă romană și galică care se prindea pe umăr cu o broșă. (< lat., fr. sagum)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ságum s. n., pl. ságumuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink