SAHAIDACÁR s. m. v. săhăidăcar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂHĂIDĂCÁR, săhăidăcari, s. m. (Înv.) Persoană care făcea sau vindea arcuri, săgeți, șei, hamuri etc. [Var.: săidăcár, sahaidacár s. m.] – Săhăidac + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink