Dex salariat

SALARIÁT, -Ă, salariați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care, în schimbul muncii prestate, primește un salariu. 2. Adj. (Despre muncă) Care este plătit cu un salariu. [Pr.: -ri-at] – V. salaria. Cf. fr. salarié.

SALARIÁT, -Ă adj., s.m. și f. (Muncitor, lucrător, funcționar etc.) care primește un salariu. // adj. (Despre muncă) Recompensată, plătită cu un salariu. [Pron. -ri-at. / cf. fr. salarié].

SALARIÁT, -Ă I. adj., s. m. f. cel care primește un salariu. II. adj. (despre muncă) recompensă, plătită cu un salariu. (< fr. salarié)

SALARIÁT s. 1. v. angajat. 2. (la pl.) v. personal.

salariát adj. m., s. m. (sil. -ri-at), pl. salariáți; f. sg. salariátă, pl. salariáte

SALARIÁ, salariéz, vb. I. Trans. (Rar) A salariza. [Pr.: -ri-a] – Din fr. salarier.

SALARIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care primește salariu. 2) : Muncă ~tă muncă retribuită prin salariu. [Sil. -ri-at] /<fr. salarié

SALARIÁ vb. I. tr. (Rar) A salariza. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. salarier].

SALARIÁ vb. tr. a salariza. (< fr. salarier)

SALARIÁ vb. v. retribui, salariza.

salariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. salariéz, 3 sg. și pl. salariáză, 1 pl. salariém (sil. -ri-em), conj. prez. 3 sg. și pl. salariéze; ger. salariínd (sil. -ri-ind)

SALARIÁT, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. și f. Persoană fizică care încheie un contract de muncă individual, cu o persoană fizică sau juridică, ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă, și se obligă astfel să presteze munca pentru și sub autoritatea acestuia, în schimbul unei remunerații numite salariu. ◊ S. temporar = persoană încadrată la un agent de muncă temporară și pus de acesta la dispoziția unui utilizator, pe durata necesară, în vederea îndeplinirii anumitor sarcini precise și cu caracter temporar.