SALAVÁT s. n. (Turcism înv.) Formulă religioasă mahomedană; obiect pe care se săpa o astfel de formulă și care se folosea ca talisman. – Tc. salevat.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
salavát, salaváturi, s.n. (înv.) 1. rugăciune canonică la musulmani. 2. obiect pe care era gravată formula religioasă a Islamului și care era folosit ca talisman. 3. (reg.) taifas.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
salavát (salaváturi), s. n. – Rugăciune a musulmanilor. Tc. salavat, pl. din arab. salat (Șeineanu, II, 310). Sec. XVII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink