Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
SÁLCIE1, sălcii, s. f. Numele mai multor specii de arbori și de arbuști cu ramuri lungi, subțiri și mlădioase, cu frunze lanceolate și cu flori galbene-verzui dispuse în mâțișori, care cresc la marginea apelor (Salix); arbore aparținând uneia dintre aceste specii. ◊ Salcie pletoasă (sau plângătoare) = varietate de salcie1 cu ramuri foarte lungi, flexibile și plecate în jos (Salix babylonica). [Pl. și: sálcii.Var.: sálce s. f.] – Lat. salix, -icis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁLCIE2 s. f. v. salce1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁLCIE s. (BOT.) 1. (Salix alba) (reg.) lozie, răchită. 2. (Salix viminalis) lozie, mlajă, răchită, răchițică, (reg.) străvăț. 3. (Salix cinerea) zălog, (reg.) iovă, loză, răchită. 4. salcie pletoasă (Salix babylonica) = salcie plângătoare, (reg.) lozie, răchită, răchițică; salcie plângătoare (Salix babylonica) = salcie pletoasă, (reg.) lozie, răchită, răchițică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÁLCIE s. v. iov, lozie, mlajă, răchită, răchită roșie, stâlpare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sálcie (sálcii), s. f. – Sos. – Var. salță. It., sp. salsa, prin mijlocirea ngr. σάλτσα. Sec. XIX, cuvînt rar, folosit de Alecsandri.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sálcie (-ắlcii), s. f. – Nume de arbori din familia salicaceelor (Salix alba, S. triandra, S. pentadra, S. babylonica). – Var. salce, Banat salcă. Mr. salțe, megl. sulcă. Lat. salĭcem (Pușcariu 1499; REW 7542) cf. alb. selk (Meyer 400; Phlippide, II, 653), it. salcio, prov. sautze, v. fr. sauce, sp. sauce. Ramurile de salcie se duc la biserică în Duminica Floriilor, ca în Spania ramurile de palmier; de aici Dumineca Sălcii, înv.Der. sălcet, s. n. (loc cu sălcii), din lat. salĭcētum (REW 7532; P. Aebischer, RPF, III, 700), cf. it. salceto, prov. sauzeda, fr. saussaie; sălcioară, s. f. (răchițică, Elaeagnus angustifolia); sălciș, s. n. (loc cu sălcii); sălciu, adj. (cu gust de leșie; insipid, fad), a cărui legătură cu salce pare evidentă, datorită gustului amar al frunzei de salcie (Pușcariu; Tiktin; Candrea preferă să trimită la un lat. *salĭcineus), sau pentru că salcia este caracteristică pentru apele stătătoare (după Pascu, Beiträge, 53, ar fi în loc de *sărciu, de la sare; etimonul propus de P. Papahagi, Dunărea, II, 12, ne este necunoscut, cf. Lozovan 250).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sálcie s. f. (sil. -ci-e), art. sálcia (sil. -ci-a), g.-d. art. sálciei; pl. sălcii, art. sălciile (sil. -ci-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SĂLCÍU, -ÍE, sălcii, adj. 1. (Despre apă) Care are un gust neplăcut, puțin sărat, leșios. 2. (Despre mâncăruri, băuturi, alimente) Care nu are gust bun, care nu este gustos, nepotrivit ca gust; (despre gust) fad, leșios. – Salcie1 + suf. -iu.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁLCIE sălcii f. Arbore sau arbust cu ramuri subțiri și mlădioase, cu scoarța moale, cu frunze înguste și alungite, cu flori galbene-verzui, grupate în amenți (mâțișori) și cu lemnul moale, folosit la fabricarea chibriturilor. ◊ ~-pletoasă sau ~-plângătoare salcie cu ramuri lungi, plecate spre pământ, cultivată ca plantă decorativă. [ G.-D. salciei; Sil. -ci-e] /<lat. salix, ~icis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂLCÍU ~e (~i) Care are gust neplăcut de leșie; fad; leșietic. /salcie + suf. ~iu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SALCIE-DOMNEÁSCĂ s. v. răchițică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SALCIE-MIROSITOÁRE s. v. răchițică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂLCÍU adj. v. fad.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂLCÍU adj. v. anost, neinteresant, plicticos, plictisitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sălcíu s.n. (reg.) tron.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sálcie căpreáscă s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sálcie plângătoáre s. f. + adj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sălcíu adj. m., f. sălcíe; pl. m. și f. sălcíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÁLCIE (lat. salicem) s. f. Nume dat mai multor specii de arbori și de arbuști din genul Salix, familia salicaceelor, cu frunze de obicei lanceolate și cu flori grupate în amenți cilindrici (Salix alba, Salix triandra, Salix pentandra etc.). Se cunosc c. 350 de specii, răspândite în reg. temperate și subpolare (tundră) din Europa, Asia și America de Nord. S. comună (Salix alba) crește de obicei în lunci, în locuri umede, adesea periodic inundate. Lemnul, ușor și moale, este utilizat mai mult pentru foc și fabricarea chibriturilor. Crengile folosite pentru diverse împletituri. Scoarța conține salicilină.S. plângătoare (sau pletoasă) = specie de s. cu ramuri foarte lungi, flexibile, care stau aplecate în jos (Salix babylonica). Originară din Asia, frecvent cultivată în parcuri, pe malul lacurilor de agrement etc. ◊ S. căprească = specie de Salix atingând până la 5 m înălțime, cu frunze eliptice sau oval-eliptice, de 5-12 cm lungime, albicioase pe spate (Saliz caprea). Crește în regiuni de munte, îndeosebi pe la marginea pădurii; specie pionieră care se dezvoltă abundent acolo unde pădurea a fost incendiată, tăiată sau rărită. Invadantă în plantațiile tinere. ◊ S. pitică = nume dat mai multor specii de arbuști pitici din genul salix (S. herbacea, S. retusa, S. reticulata), cu tulpina foarte scurtă, de obicei îngropată în sol sau târâtoare, care cresc în munții înalți, îndeosebi în etajul alpin, pe soluri scheletice sau grohotișuri, în locuri vântuite sau în care zăpada stagnează un timp îndelungat.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SALCIA 1. Com. în jud. Mehedinți, situată în SE C. Blahniței, pe stg. Dunării, la confl. cu Drincea, la granița cu Bulgaria; 3.352 loc. (2005). Pescuit. În luna iul. are loc anual manifestarea etnofolclorică „Sărbătoarea grâului”. 2. Com. în jud. Prahova, situată în V Subcarpaților Buzăului, pe pârâul Salcia; 1.218 loc. (2005). Biserica Sf. Nicolae (sfințită la 6 dec. 1867). 3. Com. în jud. Teleorman, situată în NV C. Boian, pe râul Călmățui; 3.247 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S.). Moară de cereale (sfârșitul sec. 19), în satul Băneasa. Viticultură. Pe terit. satului Băneasa au fost descoperite două castre romane (sec. 2 d. Hr.), fortificate cu val de pământ cu palisadă și dublat de un șanț adânc de 2,5 m, situate pe linia de fortificații Valul lui Traian.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SALCIA TUDOR, com. în jud. Brăila, situată în C. Siretului Inferior, pe stg. râului Buzău; 2.827 loc. (2005).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
SĂLCIILE, com. în jud. Prahova, situată în C. Săratei; 2.192 loc. (2005).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)