SALPÉTRU s. n. Azotat natural de sodiu (salpetru de Chile) sau de potasiu (salpetru de India), folosiți ca îngrășăminte minerale, la fabricarea acidului azotic etc. – Din fr. salpétre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SALPÉTRU n. Sare a acidului azotic folosită, mai ales, ca îngrășământ agricol. ◊ ~ de Chile azotat natural de sodiu, întrebuințat ca îngrășământ mineral. /< germ. Salpeter, fr. salpêtre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SALPÉTRU s.n. Azotat de sodiu, de potasiu, de calciu și de amoniu; silitră. ♦ Salpetru de India = azotat de potasiu; salpetru de Chile = azotat de sodiu. [< fr. salpêtre, cf. lat. sal – sare, petra – piatră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SALPÉTRU s. n. azotat natural de sodiu sau de potasiu și sintetic, de calciu sau de amoniu. (< fr. salpêtre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SALPÉTRU s. (CHIM.) 1. (pop.) silitră. 2. salpetru de Chile v. azotat de sodiu; salpetru de India v. azotat de potasiu; salpetru de Leuna v. azotat de amoniu; salpetru de Norvegia v. azotat de calciu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
salpétru s. n. (sil. -tru), art. salpétrul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink