SÁLTO s. n. (muz.) prescurtare a unei lucrări, efectuată de obicei de executanți după aprecierea lor. (< it. salto)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sálto s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SÁLȚĂ1, salțe, s. f. (Înv.) Zeamă (acrișoară), sos (picant) cu care se ungeau anumite fripturi; salce2. – Din ngr. sáltsa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁLȚĂ2, salțe, s. f. Vulcan noroios. – Din it. salsa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁLȚĂ ~e f. Vulcan care erupe cu mase noroioase. /< it. salsa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÁLȚĂ s. f. erupție de noroi, cu emanații de gaze, în unele regiuni petrolifere sau gazifere; vulcan noroios. (< it. salsa)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SÁLȚĂ s. v. vulcan noroios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
șáltă, șálte, s.f. (înv. și reg.) coif.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sálță (sos, vulcan) s. f., g.-d. art. sálței; pl. sálțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink