SALVAMÁR, (2) salvamari, s. n., s. m. 1. S. n. Serviciu specializat (la mare) în prevenirea și acordarea de ajutor celor în pericol de înec. 2. S. m. Persoană calificată care face parte din salvamar (1); (rar) salvamarist. – Salva[re] + mar[ină].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SALVAMÁR n. Serviciu destinat să salveze pe cei aflați în pericol de a se îneca în mare. /a salva + mar[e]
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SALVAMÁR s. n. serviciu specializat pentru salvarea celor care sunt în pericol de a se îneca în mare. (< salva + mar/e/)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
salvamár s. n., pl. salvamáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
salvamár s. m., pl. salvamári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink