SAMÁRĂ, samare, s. f. Tip de fruct uscat, cu o singură sămânță, prevăzut cu o aripă subțire (la ulm, arțar, paltin etc.). – Din fr. samare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAMÁRĂ s.f. Tip de fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau numai într-o parte a acesteia. [< fr. samare, cf. lat. samarum].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SAMÁRĂ s. f. fruct uscat, indehiscent, lățit ca o aripă subțire în jurul seminței sau într-o parte a acesteia. (< fr. samare, lat. samara)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SAMÁRĂ s. v. coamă, creastă, culme.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
samáră s. f., g.-d. art. samárei; pl. samáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAMÁRĂ ~e f. (la arțar, frasin, ulm etc.) Fruct uscat cu o aripă membranoasă, care nu se deschide la maturitate. /<fr. samare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink