SAMAVÓLNIC, -Ă, samavolnici, -ce, adj. (Despre oameni) Care procedează după bunul lui plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; (despre acțiunile oamenilor) făcut după bunul plac personal; arbitrar, abuziv. – Din rus. samavol'nâi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAMAVÓLNIC adj. 1. v. abuziv. 2. v. tiranic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
samavólnic (samavólnică), adj. – Arbitrar, abuziv. – Var. samovolnic. Sl. samavolĭnŭ „care procedează după propria-i voință”, cf. rus. samovoljnyj (Tiktin). – Der. samavolnicie, s. m. (arbitrarietate); samavolnicește, adv. (arbitrar). Cf. volnic.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
samavólnic adj. m., pl. samavólnici; f. sg. samavólnică, pl. samavólnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAMAVÓLNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care acționează după bunul plac, nesocotind voința și drepturile altora; arbitrar. 2) (despre acțiuni) Care este făcut după bunul plac; arbitrar. /<sl. samovoliniku, rus. samovol'nâi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink