SAMAVOLNICÍE, samavolnicii, s. f. Faptul de a acționa după bunul plac, nesocotind și încălcând voința și drepturile altora; act samavolnic. – Samavolnic + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SAMAVOLNICÍE s. 1. v. abuz. 2. v. tiranie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
samavolnicíe s. f., arf. samavolnicía, g.-d. art. samavolnicíei; pl. samavolnicíi, art. samavolnicíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SAMAVOLNICÍE ~i f. 1) Acțiune arbitrară care încalcă drepturile și voința altora; silnicie. 2) Faptă samavolnică. /samovolnic + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink