SÁMCĂ s. f. (În superstiții) Ființă imaginară rea, care omoară sau vatămă pe oameni: p. ext. boală cauzată de această ființă. – Din ucr. samka.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SÁMCĂ f. 1) (în credințele populare) Ființă care omoară și face rău oamenilor. 2) pop. Boală manifestată prin contractarea involuntară a mușchilor. /<ucr. samka
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SÁMCĂ s. (MED.) (reg.) spasmă. (~ este o boală a copiilor mici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SÁMCĂ s. v. scai-albastru, scai-vânăt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sámcă s. f. – 1. Nume popular al diavolului. – 2. Boală de copii, atribuită unei intervenții malefice. Origine incertă. Pare să fie sl. (bg.) samŭ, sama, samo „același, aceeeași” în forma dim., caz în care ar un eufemism, cf. iele, dînsele. Der. din sl. samŭka „femeie” (Scriban) nu pare convingătoare. Cf. Samodiva, s. f. (duh rău, drăgaică), din același cuvînt sl., și bg. diva „zînă”; pentru comp., cf. samavolnic, samodîrjeț. – Der. sămcuță, s. f. (năsturel, Nastartium officinale).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sámcă s. f., pl. sámce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink