SANATÓRIU, sanatorii, s. n. Instituție spitalicească (climaterică sau balneară) pentru îngrijirea bolnavilor cronici (de tuberculoză); (în trecut) spital particular; casă de sănătate. – Din fr. sanatorium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANATÓRIU s.n. Instituție medicală (așezată într-un loc prielnic la munte, la mare etc.); spital adaptat mai ales pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei; (în trecut) spital particular. [Pron. -riu. / < fr. sanatorium, cf. lat. sanatorius – care vindecă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SANATÓRIU s. n. instituție medicală (la munte, la mare); spital pentru cura igieno-dietetică a tuberculozei. (< fr. sanatorium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SANATÓRIU s. (MED.) casă de sănătate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sanatóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. sanatóriul; pl. sanatórii, art. sanatóriile (sil. ri-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SANATÓRIU ~i n. Instituție medicală pentru tratamentul unor boli cronice sau pentru odihnă și întremare. [Sil. -na-to-riu] /<fr. sanatorium, germ. Sanatorium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SANATÓRIU (‹ fr.; {s} lat. sanatorius „care vindecă”) s. n. Instituție medicală pentru tratamentul unor boli cronice (în special tuberculoză, afecțiuni ale aparatului respirator, afecțiuni neuropsihice), situate de obicei în locuri unde bolnavii pot beneficia de factori naturali de cură (condiții climatice favorabile, aerosoli, ape minerale, nămoluri curative) în asociație cu fizioterapie, alimentație dietetică și regim special de tratament și odihnă. Există și s. pentru repaus și recuperare a capacității de muncă sub supraveghere medicală. Printre cele mai cunoscute din România se numără s. de la Moroieni, Predeal, Techirghiol, Eforie, Mangalia. Sin. casă de sănătate.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink