SANCHÍU, -ÍE, sanchii, adj. (Pop.) Tăcut, posac, ursuz; încăpățânat. – Et. nec.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANCHÍU adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, bizar, ciudat, curios, descreierat, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insociabil, insolit, încăpățânat, îndărătnic, morocănos, mut, năstrușnic, nebun, necomunicativ, neobișnuit, neprietenos, nesociabil, original, paradoxal, posac, posomorât, recalcitrant, refractar, singular, smintit, straniu, taciturn, tăcut, țicnit, urâcios, ursuz, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SANCHÍU adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sanchíu (sanchíe), s. f. – 1. Tăcut, posac. – 2. Zăpăcit, aiurit. Origine necunoscută. În Munt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sanchíu adj. m., f. sanchíe; pl. m. și f. sanchíi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink