Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SANCTIFICÁRE s. f. (Bis.) Faptul de a sanctifica. – V. sanctifica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANCTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a sanctifica și rezultatul ei. [< sanctifica].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SANCTIFICÁRE s. v. canonizare, sfințire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sanctificáre s. f. (sil. sanc-), g.-d. art. sanctificării; pl. sanctificări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SANCTIFICÁ, sanctific, vb. I. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sfinți. – Din lat. sanctificare, fr. sanctifier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SANCTIFICÁ sanctífic tranz. rel. A trece în rândul sfinților; a ridica la rang de sfânt; a sfinți. [Sil. sanc-ti-] /<lat. sanctificare, fr. sanctifier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SANCTIFICÁ vb. I. tr. A trece în rândul sfinților, a sfinți. [P.i. sanctífic. / < lat. sanctificare, cf. fr. sanctifier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SANCTIFICÁ vb. tr. 1. a trece pe cineva în rândul sfinților, a sfinți. 2. a consfinți. (< lat. sanctificare, fr. sanctifier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SANCTIFICÁ vb. v. canoniza, sfinți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sanctificá vb. (sil. sanc-), ind. prez. 1 sg. sanctífic, 3 sg. și pl. sanctífică; conj. prez. 3 sg. și pl. sanctífice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink