SANGVÍN, -Ă, sangvini, -e, adj. 1. Care aparține sângelui, privitor la sânge, la compoziția sau la circulația sa în organism. 2. (Despre oameni) La care circulația sângelui este foarte activă; sangvinic. ♦ Temperament sangvin = temperament viu, impulsiv, mobil. [Var.: sanghín, -ă, sanguín, -ă adj.] – Din fr. sanguin, lat. sanguineus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANGVÍN, -Ă adj. v. sanguin.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SANGVIN1- elem. „sânge”. (< fr. sanguin-, cf. lat. sanguis, -inis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SANGVÍN2, -Ă adj. 1. referitor la sânge; prin care circulă sângele. 2. (despre oameni) cu o circulație a sângelui foarte activă; sangvinic. ♦ temperament ~ = temperament vioi; impulsiv. 3. de culoarea sângelui. (< fr. sanguin, lat. sanguineus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SANGVÍN adj. 1. v. pletoric. 2. v. sangvinic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sangvín adj. m., pl. sangvíni; f. sg. sangvínă, pl. sangvíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SANGVÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de sânge; propriu sângelui. Grupă ~ă. 2) (despre persoane) Care are o circulație activă a sângelui. [Sil. san-gvin] /<fr. sanguin, lat. sanguineus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PLACHETĂ SANGVÍNĂ s. v. trombocit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SANGVÍN, -Ă adj. (‹ fr., lat.) adj. Care aparține sângelui, privitor la sânge; prin care circulă sângele. ◊ Temperament (tip) s. = unul dintre cele patru tipuri de temperament din clasificare lui Hipocrat; caracterizat prin vioiciune, mobilitate. Corespunde în clasificarea lui I.P. Pavlov tipului puternic, echilibrat și mobil, de activitate nervoasă superioară.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink