SANGVÍNIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguínic, -ă adj.] – Din germ. sanguinisch.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANGVÍNIC, -Ă adj. v. sanguinic.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SANGVÍNIC, -Ă adj. sangvin. (< germ. sanguinisch)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SANGVÍNIC adj. sangvin, (astăzi rar) sângeros. (Temperament ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sangvínic adj. m., pl. sangvínici; f. sg. sangvínică, pl. sangvínice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SANGVÍNIC ~că (~ci, ~ce) v. SANGVIN. ◊ Temperament ~ tip de temperament caracterizat prin vioiciune, mobilitate. /< germ. sanguinisch
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink