SANHEDRÍN s. n. Tribunal suprem la vechii iudei; fig. grup de oameni care formează un cerc închis, având pretenția de a da, într-un anumit domeniu, sentințe infailibile. – Din fr. sanhédrin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANHEDRÍN n. 1) (la vechii evrei) Tribunal suprem. 2) fig. Cerc restrâns de persoane care au pretenția de a da sentințe infailibile în anumite probleme. /<fr. sanhédrin
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SANHEDRÍN s.n. Tribunal la vechii evrei; consiliu suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. ♦ (Fig.) Grup închis de oameni care pretind a da sentințe fără greș. [< fr. sanhédrin < gr. synedrion – tribunal, adunare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SANHEDRÍN s. n. tribunal la vechii evrei; consiliul suprem prezidat de marele preot, care judeca pricinile importante, interpreta legea și delibera asupra chestiunilor publice. (< fr. sanhédrin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SANHEDRÍN s. (IST.) sinedriu. (~ era tribunal penal la vechii evrei.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sanhedrín s. n. (sil. -drin), pl. sanhedrínuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink