SANITÁR, -Ă, sanitari, -e, adj., s. m. 1. Adj. Care se referă la sănătate, privitor la sănătate; (despre legi, măsuri, servicii etc.) destinat ocrotirii și îngrijirii sănătății publice. Serviciu sanitar. ♦ Punct sanitar = cea mai mică unitate de asistență medicală, funcționând în întreprinderi sau în locuri de muncă izolate. Agent sanitar (și substantivat, m.) = persoană din cadrul personalului medical mediu al unui spital sau al unui serviciu medical, care se ocupă (în mediul rural) cu îngrijirea bolnavilor, cu executarea măsurilor de dezinfecție în cazuri de epidemii etc. Spirt sanitar = spirt folosit ca dezinfectant extern, impropriu pentru băut. 2. S. m. Soldat instruit pentru a da primul ajutor răniților și a se îngriji de ridicarea și transportarea lor de pe câmpul de luptă. – Din fr. sanitaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SANITÁR, -Ă adj. Care se referă la sănătatea publică, care are scopul de a întreține și a ocroti sănătatea. ♦ Punct sanitar = mică unitate de asistență medicală în întreprinderi sau în locuri de muncă izolate; agent sanitar (și s.m.) = persoană din cadrul personalului medical inferior care se ocupă cu îngrijirea bolnavilor (în special în mediul rural). ♦ (Despre vehicule) Care servește la transportarea bolnavilor și a răniților. // s.m. Ostaș care face parte din serviciul de îngrijire a răniților în armată. [< fr. sanitaire, cf. lat. sanitas – sănătate].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SANITÁR, -Ă I. adj. 1. referitor la sănătate, la igiena publică. ♦ punct ~ = mică unitate de asistență medicală; agent ~ (și s. m.) = persoană din cadrul personalului medical inferior care se ocupă cu îngrijirea bolnavilor (în mediul rural). 2. (despre instalații) care servește la distribuirea, la evacuarea apei, la igiena unei locuințe. II. s. m. ostaș din serviciul de îngrijire a răniților în armată. (< fr. sanitaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
sanitár adj. m., s. m., pl. sanitári; f. sg. sanitáră, pl. sanitáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SANITÁR1 ~ă ( ~i, ~e) m. și f. 1) Lucrător medical inferior care îngrijește de bolnavi și execută diferite lucrări auxiliare; infirmier. 2) Soldat instruit pentru a acorda primul ajutor răniților și a-i ridica și transporta de pe câmpul de luptă. /<fr. sanitaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SANITÁR2 ~ă (~i, ~ă) 1) Care ține de sănătate; propriu sănătății. 2) Care se referă la ocrotirea sănătății publice. Serviciu ~. /<fr. sanitaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink