SARDÓNIC, -Ă, sardonici, -ce, adj. (Livr.; despre râs, zâmbet etc.; adesea adverbial) Care exprimă batjocură necruțătoare sau satisfacție diabolică. – Din fr. sardonique, lat. sardonicus [risus].
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SARDÓNIC, -Ă adj. (Despre râs, zâmbet; adesea adv.) Care dă gurii un aspect răutăcios; batjocoritor, sarcastic. [Cf. fr. sardonique, lat. sardonicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SARDÓNIC, -Ă adj. (despre râs, zâmbet; și adv.) care exprimă răutate, satisfacție diabolică; batjocoritor, malițios, sarcastic. (< fr. sardonique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SARDÓNIC adj. v. batjocoritor, sarcastic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sardónic adj. m., pl. sardónici; f. sg. sardónică, pl. sardónice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SARDÓNIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial (despre râs, zâmbet) Care exprimă o intenție răutăcioasă; cu răutate. /<lat. sardonicus, fr. sardonique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink