SARMAȚIÁN, -Ă, sarmațieni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, reprezentat în țara noastră prin straturi de nisipuri și de argile (de care sunt legate cele mai multe zăcăminte de gaze naturale). 2. Adj. Care aparține sarmalțianului (1), privitor la sarmațian. [Pr.: -ți-an] – Din fr. sarmatien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SARMAȚIÁN s.n. (Geol.) Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -ți-an. / < fr. sarmatien, cf. Sarmația – nume dat în antichitate regiunii de la nord de Marea Neagră].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SARMAȚIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei. (< fr. sarmatien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SARMAȚIÁN s.n. Ultimul etaj al miocenului din sud-estul Europei, caracterizat prin faună de gasteropode, lamelibranhiate, foraminifere etc.
Sursa: Dicționarul limbii române contemporane | Permalink
sarmațián adj. m. (sil. -ți-an), pl. sarmațiéni (sil. -ți-eni); f. sg. sarmațiánă, pl. sarmațiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sarmațián s. n. (sil. -ți-an), pl. sarmațiéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink