Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: săruta (verb tranzitiv) , sărutare (substantiv feminin)   
SĂRUTÁ, sărút, vb. I. Tranz. și refl. recipr. A (se) atinge cu buzele în semn de respect, de prietenie, de umilință sau ca o manifestare e*****ă; a (se) pupa. ◊ Expr. (Tranz.) Sărut mâna, formulă de salut sau de mulțumire adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. (Înv.) Sărut dreapta, formulă de salut adresată preoților, domnitorilor, boierilor, mai rar unei femei. – Lat. salutare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SĂRUTÁRE, sărutări, s. f. Acțiunea de a (se) săruta și rezultatul ei; sărut, sărutat. – V. săruta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SĂRUTÁ sărút tranz. A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință). ◊ Cine nu are ochi negri sărută și albaștri se spune despre cel care, neavând ceea ce dorește, se mulțumește cu ceea ce are. Sărut mâna! formulă de salut adresată unei femei sau unei persoane mai în vârstă. /<lat. salutare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SĂRUTÁ mă sărút intranz. A face (concomitent) schimb de săruturi (cu cineva). /<lat. salutare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂRUTÁ vb. (pop. și fam.) a (se) pupa, (Transilv., Maram. și Ban.) a (se) țuca, (fam.) a (se) țucăi. (S-au ~ pe buze.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRUTÁ vb. v. saluta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRUTÁRE s. 1. v. sărut. 2. gură, sărut, (pop. și fam.) pupătură, țoc, (fam. și în limbajul copiilor) pusi, (fam.) pup. (I-a dat o ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SĂRUTÁRE s. v. salut, salutare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
sărutá (sărutát, át), vb.1. (Înv.) A saluta. – 2. A pupa. – Mr. sărut(are). Lat. salutāre (Pușcariu 1528; REW 7556; Șeineanu, Semasiol., 188; Densusianu, GS, II, 20). De uz general, mai puțin Banatul (ALR, I, 79). – Der. sărut, s. n. (sărutare); sărutat (var. sărutătură), s. n. (înv., salut; pupat).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sărút mâna (formulă de salut sau de mulțumire) vb. + s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sărút-mâna (cerșit) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sărutá vb., ind. prez. 1 sg. sărút, 3 sg. și pl. sărútă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
sărutáre s. f., g.-d. art. sărutării; pl. sărutări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române