SATARÁ, satarale, s. f. Dare excepțională (în afara dărilor obișnuite) percepută în țările românești. – Cf. tc. musadére „confiscare”.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SATARÁ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
satará (satarále), s. f. – Necaz, bucluc, supărare. Tc. sitaré „stea rea” (Tiktin), sau tc. (arab.) müșadere „execuție” (Șeineanu, II, 315; Lokotsch 1589a).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
satará s. f., art. sataráua, g.-d. art. satarálei; pl. satarále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink