SATÍR, satiri, s. m. Fiecare dintre divinitățile rustice din mitologia greacă, reprezentată printr-o ființă cu corp omenesc acoperită cu păr, cu coarne și picioare de țap (sau de cal), care personifica instinctele brutale. ♦ Epitet dat unui om cinic și d*******t. [Acc. și: sátir] – Din fr. satyre, lat. Satyrus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SATÍR s.m. (Mit.) Divinitate a pădurilor imaginată cu o față bestială, cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ (Fig.) Om d*******t, libidinos; cinic. [Acc. și sátir. / < fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SATÍR s. m. 1. (mit.) divinitate secundară, imaginată ca un monstru cu corpul păros, cu picioare și coarne de țap. ♦ reprezentare plastică a unei asemenea divinități. 2. (fig.) om d*******t, libidinos. (< fr. satyre, lat. satyrus, gr. satyros)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
satír s. m., pl. satíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SATÍR ~i m. 1) (în mitologia greacă) Personaj imaginar, prezentat ca un monstru păros, cu coarne mici, urechi mari și ascuțite și cu picioare de cal sau de țap, personificând brutalitatea. 2) fig. Persoană cinică și d********ă. /<lat. Satyrus, ngr. sátyros, fr. satyre, germ. Satyr
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink