Dex satiric

SATÍRIC, -Ă, satirici, -ce, adj. Cu caracter de satiră; care ține de satiră. ♦ Înclinat spre satiră. Spirit satiric. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care satirizează; autor de opere satirice. ♦ (Substativat, n.) Conținut, caracter specific satirei. – Din fr. satirique, lat. satiricus.

SATÍRIC, -Ă adj. Specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător. // s.m. Autor de satire. // s.n. Conținutul, caracterul specific al unei satire. [Cf. lat. satiricus, fr. satirique].

SATÍRIC¹, -Ă I. adj. specific satirei; care ține de satiră; ironic, batjocoritor, mușcător. II. s. m. autor de satire. III. s. n. conținut, caracter specific satirei. (< fr. satirique, lat. satiricus)

SATÍRIC², -Ă adj. referitor la satiri. ♦ dansuri ĕ = dansuri licențioase executate în reprezentațiile de drame satirice; dramă ~ă = (la greci) poem dramatic, patetic și comic, în care corpul era compus din satiri. (< fr. satyrique, lat. satiricus)

SATÍRIC adj., s. 1. adj. sarcastic, (livr.) acrimonios, (înv.) satiricesc, (fig.) biciuitor, caustic, incisiv, înțepător, mușcător, pișcător, șfichiuitor, tăios, usturător. (Ton ~.) 2. adj. epigramatic, (fig.) caustic, incisiv, înțepător, mușcător, usturător. (Poezie cu caracter ~.) 3. s. (rar) satirist. (Gr. Alexandrescu a fost un mare ~.)

satíric adj. m., (persoană) s. m., pl. satírici; f. sg. satírică, pl. satírice

satíric (conținut specific satirei) s. n.

SATÍRIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de satiră; propriu satirei. Roman ~. 2) Care scrie satire. Scriitor ~. 3) Care are înclinație spre satiră. Spirit ~. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique

SATÍRIC² ~ci m. Autor de satire. /<lat. satiricus, ngr. satyrikos, fr. satirique