Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
sbierá (zbiér, zbierát), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – Var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). Lat. *vĕrrāre, de la vĕrres „vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puțin probabilă der. din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deși trecerea lui ē › ie nu pare posibilă. Der. sbierat (var. sbierăt, zbieret, zbierăt), s. n. (răcnet); sbierător, adj. (care zbiară); sbierătură, s. f. (țipăt).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
SBIERA, Ion G. (1836-1916, n. sat Horodnic de Jos, jud. Suceava), filolog și folclorist român. Membru fondator al Societății Academice Române (1866), prof. univ. la Cernăuți. Unul dintre organizatorii „Reuniunii Române de Leptură” (1862). Culegeri de folclor din Bucovina („Povești și poezii poporale româneșci”, „Colinde, cântece de stea și urări la nunți”). Ediții de texte românești vechi („Codicele Voronețean”). Monografii („Traiul românilor înainte de fondarea staturilor naționale”, „Mișcarea bisericească a românilor din Bucovina”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink