Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
sburát (zburátă), adj. – Se spune despre o varietate de brînză sau de jintiță făcută din lapte degresat. It. (cacio) sburrato, de la burro „unt”. Traseul împrumutului este greu de determinat; dar nu este singurul ex. de cuvînt pastoral împrumutat din it., cf. cașcaval. După Tiktin și Candrea, de la a sbura a cărui der. ar cere o explicație semantică; după Spitzer, Dacor., III, 655, legat de boare sau abur.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
sburá (sbór, sburát), vb. – A se mișca, a pluti în aer. – Mr. azboair, azburare. Lat. *exvǒlāre (Pușcariu 1833; REW 3115; Pascu, I, 49), cf. v. it. svolare. – Der. sbor, s. n. (planare, mișcare în aer); sburatic, adj. (ușor); sburător, adj. (care zboară; s. m., duh rău); sburătoare, s. f. (pasăre); sburătăci (var. sburătăi, sburătui, sburători), vb. (a zbura scurt, a învăța să zboare; a se emancipa, a deveni independent; a alunga păsările; a trage, a azvîrli; a arunca cu pietre sau a lansa alte proiectile); sburătură, s. f. (zbor; așchie, țandără, bulgăre; fragment de obiect care se poate folosi ca proiectil; parte anterioară a tunului).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink