SCAIÉTE, scaieți, s. m. Nume generic dat mai multor plante erbacee cu frunzele sau capitulele ghimpoase, dintre care cea mai cunoscută are flori roșii-purpurii; ciulin (Carduus nutans). [Pr.: sca-ie-] – Scai1 + suf. -ete.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCAIÉTE s. (BOT.) 1. (Onopordon acanthium) ciulin, ghimpe, scai, (reg.) pălămidă, sita-zânelor. 2. (Echinops sphaerocephalus) rostogol, scai, (reg.) arici, căpățânoasă, măciuca-ciobanului. 3. (Centaurea calcitrapa) ghimpe, scai-ghimpos, (reg.) vădană, pasul-dropiei, scai-mărunt, scaiul-d******i, scai-voinicesc. 4. (Carduus kerneri) spin, (reg.) scai. 5. scaietele-popii (Xanthium strumarium) = (reg.) cornuți (pl.), purcelaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCAIÉTE s. v. ciulin, holeră, pălămidă, scai, scatiu, spin, sticlete, tătarnică, varga-ciobanului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scaiéte s. m., pl. scaiéți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCAIÉ TE ~ți m. Plantă erbacee cu frunze păroase, cu flori purpurii reunite în capitule solitare pe vârful ramurilor. [ Sil. sca-ie-] /scai + suf. ~ete.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink