Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
SCALD, scalzi, s. m. Nume dat vechilor poeți nordici, mai ales islandezi. – Din fr. scalde.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCALD s.m. Nume al vechilor poeți scandinavi. [< fr. scalde, cf. scand. skald].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCALD s. m. nume dat vechilor poeți nordici (scandinavi sau irlandezi). (< fr. scalde)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
scald s. m., pl. scalzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCĂLDÁ, scald, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face baie, a (se) îmbăia. ♦ Refl. Fig. A se reflecta, a se oglindi. 2. Tranz. (Adesea fig.) A uda, a m**a. ◊ Expr. A-și scălda ochii în lacrimi = a lăcrima sau a plânge. ♦ (Despre ape) A curge udând un teritoriu. Refl. (Despre păsări și alte animale) A se cufunda, a se tăvăli în nisip, în praf etc. Tranz. (Fam.; în expr.) A o scălda = a evita un răspuns sau o atitudine hotărâtă, a răspunde evaziv. – Lat. excaladare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SCĂLDÁ scald tranz. 1) A face să se scalde. 2) A m**a din toate părțile; a uda în întregime. ◊ A o scălda a ocoli un răspuns direct și hotărât. A-și ~ ochii în lacrimi a plânge. 3) A cuprinde din toate părțile. Marea scaldă țărmul. /<lat. excaldare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE SCĂLDÁ mă scald intranz. (despre ființe) A se cufunda în apă, în alt lichid sau într-o substanță pulverulentă (cu scop igienic, curativ sau din plăcere). ~ în râu. Găinile se scaldă în praf. ◊ ~ în bani a fi foarte bogat. ~ în bine a trăi în lux. ~ în sânge a omorî din cruzime. /<lat. excaldare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCĂLDÁ vb. 1. v. îmbăia. 2. v. uda. 3. v. acoperi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCĂLDÁ vb. v. oglindi, proiecta, răsfrânge, reflecta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scăldá (-ald, -át), vb. – A face baie. – Mr. (a)scaldu, scladare, megl. scald(ari),istr. scǫd. Lat. excaldāre (Diez, Gramm., I, 12; Pușcariu 1537; REW 2946; Rosetti, I, 173), cf. it. scaldare, prov. escuadar, fr. échauder, sp., port. escaldar. – Der. scaldă, s. f. (baie; cadă de baie); scăldătoare, s. f. (baie; apă pregătită pentru baie; loc de scăldat); scăldătură, s. f. (acțiunea de a se scălda; apa care rămîne de la baie); scăldușcă (var. scăldușe), s. f. (Mold., baie).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scăldá vb., ind. prez. 1 sg. scald, 3 sg. și pl. scáldă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCALD (cuv. scandinav „poet”) s. m. Nume dat vechilor poeți nordici (mai ales islandezi), a căror poezie (sec. 8-13) are în general un caracter eroic. Mai importanți: Bragi Boddason (sec. 8), Haraldr Hárfagri (sec. 9), Egil Skallagrímsson (sec. 10), Snorri Sturluson (1179-1241) ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink