SCÁMĂ, scame, s. f. 1. Fir subțire și scurt, destrămat dintr-o țesătură (de bumbac, de lână sau de mătase). ♦ (Cu sens colectiv) Fibre textile foarte scurte și subțiri, rezultate în cursul proceselor tehnologice din filaturi, întrebuințate în scopuri industriale (ca straturi termoizolatoare, la fabricarea vatei medicinale etc.) 2. (Înv.; cu sens colectiv) Fire destrămate dintr-o pânză uzată, scămoșate și întrebuințate la pansamente, în loc de vată sau tifon. 3. (La pl.) Puf al unor plante. – Et. nec. Cf. lat. squama.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCÁMĂ s. (înv.) șarpie. (~ pentru pansamente.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
SCÁMĂ s. v. puf, rumegătură, rumeguș, vată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scámă (-me), s. f. – Fibre de pînză uzată. – Mr. scamă. Lat. squama (Pușcariu 1540; REW 8199), cf. it. squama, prov., cat., sp., port. scama. – Der. scămos, adj. (fibros), ar putea reprezenta direct lat. squamōsus (Pușcariu 1541; REW 8202); scămoșa, vb. (a destrăma, a deșira o țesătură), din adj. precedent; scăma, vb. (a destrăma), cuvînt rar, puțin atestat, pe care Pușcariu 1539 și REW 8200 îl consideră derivat din lat. squamāre; descăma, vb. (a destrăma, a deșira), pe care Pușcariu 506 îl derivă din lat. *desquamāre. – Din rom. provine rut. skam (Miklosich, Wander., 19).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
scámă s. f., g.-d. art. scámei; (fire) pl. scáme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
SCÁMĂ ~e f. 1) Fir foarte scurt, destrămat dintr-o țesătură și devenit pufos. 2) Deșeu de filatură, constând din fibre textile scurte și pufoase, folosit pentru obținerea vatei industriale. 3) la pl. Puf de plante (păpădie, plop). /<lat. squama
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink