SCHEÁMĂT, scheamete, s. n. (Reg.) Sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută. – Contaminare între scheau și geamăt.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
scheámăt, scheámăte, s.n. (reg.) 1. grup de sunete caracteristice, prin care câinele anunță apropierea unui animal sălbatic. 2. grup de sunete prin care unele păsări anunță apropierea unui pericol.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
scheámăt s. n., pl. scheámete
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink