SCHÉPSIS s. n. (Fam.) Minte, pricepere, judecată; perspicacitate. ◊ Loc. adj. și adv. Cu schepsis = cu socoteală, cu chibzuință; cu un anumit scop, cu o anumită intenție (nemărturisită). – Din ngr. sképsis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHÉPSIS n. fam. Capacitate de pătrundere în esența lucrurilor; perspicacitate; pricepere. ◊ Cu ~ cu socoteală; cu chibzuință. /<ngr. sképsis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SCHÉPSIS s.n. (Fam.) Minte, pricepere; perspicacitate. ♦ Cu schepsis = cu judecată, cu chibzuință. [< gr. skepsis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
SCHÉPSIS s. n. (fam.) minte, pricepere; perspicacitate. ♦ cu ~ = cu judecată, cu chibzuință, gândit. (< gr. skepsis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
SCHÉPSIS s. v. acuitate, agerime, calcul, chibzuială, chibzuință, chibzuire, clarviziune, cugetare, cumințenie, cumpăt, cumpătare, gândire, înțelepciune, judecată, măsură, meditare, meditație, minte, moderație, pătrundere, perspicacitate, rațiune, reflectare, reflecție, reflexie, socoteală, socotință, subtilitate, tact.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schépsis s. n. – 1. (Înv.) Analiză, investigare. – 2. Sens, semnificație. Ngr. σϰέψις (Gáldi 248). Sec. XVIII, înv.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
schépsis s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink