SCHEUNĂTÚRĂ, scheunături, s. f. Sunete ascuțite și repetate de durere sau de bucurie scoase de un animal, mai ales de un câine; chelălăitură, schiaun; scheunare. [Pr.: sche-u-] – Scheuna + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHEUNĂTÚRĂ s. v. schelălăit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
scheunătúră s. f. (sil. sche-u-), g.-d. art. scheunătúrii; pl. scheunătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink