SCHÍLAV, -Ă, schilavi, -e, adj. (Înv. și pop.) Schilod. – Probabil contaminare între chilav (reg. „schilod” < bg., scr. ) și schilod.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
SCHÍLAV adj., s. v. infirm, invalid, schilod.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
schílav, schílavă, schílavi, schílave, adj. (înv.) 1. (pop.) schilod; ciung, olog. 2. (reg.) sleit de puteri (din cauza bătrâneții).
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
schiláv (-vă), adj. – Schilod, invalid. Din chilav contaminat cu sb. iskilaviti „a schilodi”. Der. din sl. kilavŭ (Diez, Gramm., I, 445), contaminat cu schilod (Candrea) nu constituie o explicație satisfăcătoare). – Der. schilăvi, vb. (a schilodi), cf. chilăvi; schilăvitură, s. f. (deformație); schilăvos, adj. (bolnav, invalid; șchiop; imperfect). Cf. schilod.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
schílav adj. m., pl. schilávi; f. sg. schilávă, pl. schiláve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink